fotograf din braila danysuhorucov photography

Un fotograf din Braila in plimbare prin “Micul Paris”…

Fotograf din Braila in plimbare prin “Micul Paris”…Bucurestiul inca mai poate fi numit astfel.

This slideshow requires JavaScript.

E o seara frumoasa de noiembrie. Ies de la metrou in Piata Unirii,intr-o forfota de nedescris. De jur imprejur cladiri cenusii din “Epoca de Aur”. Doar Hanul lui Manuc si, putin mai departe, Palatul de Justitie oglindit in apele Dambovitei, fac nota discordanta.

Mergand pe langa han patrund intr-o alta lume. Pasii ma poarta pe stradute pline de culoare, bistrouri cu terase primitoare, in asteptarea clientilor.

Zgomotul infernal al motoarelor turate, al anvelopelor scrasnind nervoase si al claxoanelor a ramas undeva in departare. Aici se aude doar murmurul trecatorilor si muzica ce razbate din fiecare local de care ma apropii.

De pe o strada alaturata rasuna acorduri de vioara. Cladirile luminate de reflectoare isi etaleaza intr-o combinatie de lumini si umbre arhitectura dantelata, niciuna nu seamana cu cealalta, fiecare are o poveste.

Si toate se regasesc in povestea Bucurestiului de odinioara, in povestea “Micului Paris”.

 

14519679_1189690901106259_3371113641831346349_n

Despre Sugas Race 2016

Despre Sugas Race 2016, concurs de alergare montana si MTB:

Am fost rugata sa imi exprim parerea despre acest eveniment sportiv!

Trebuie sa marturisesc ca este primul eveniment la care am participat in mod voit! La primul m-am nimerit din greseala hoinarind prin Bucuresti dupa “momente”!

Am avut ocazia sa gust din atmosfera de organizare a unui concurs si implicit sa vad cu ochii mei cum o multime de oameni cauta sa isi depaseasca limitele facand ceva nemaipomenit: sa alerge zeci de km doar pentru placerea de a alerga.

Am surprins oameni si mai ales am surprins sentimente: am stat la Sosire si pot sa va spun ca atunci mi-am dat seama ca fotografiez o multime de sentimente in diverse forme si manifestari! Am intuit trairile concurentilor in momentul in care intrau in raza obiectivului… dar in momentul in care am inceput sortarea si editarea fotografiilor am fost lovita de emotii retraind momentele in care ii fotografiam.

Pentru mine acesti oameni sunt minunati in lupta lor… nu am cuvinte. Le urez sa isi urmeze visele si sa nu renunte niciodata! Acest principiu il urmaresc si eu in viata!

Iar organizatorilor le multumesc pentru posibilitatea de a gusta din aceasta lume minunanta a concursurilor de alergare montana, si de a fi prezenta in momentull respectiv chiar daca nimeni nu ma vede pe mine.

Va multumesc!